Șapte câini într-o mare de gunoaie. Asta am găsit în ziua în care am primit un apel disperat. La marginea unei localități uitate de lume, într-o groapă de gunoi, cineva aruncase o familie întreagă: o mamă epuizată și cei șase pui ai ei abia născuți.
Imaginea era sfâșietoare, printre resturi de gunoaie, micile trupuri tremurau de frig și de foame. Iar mama, pe care am numit-o Domnița, stătea de veghe peste ei, deși abia mai vedea. Cu un ochi pierdut complet și celălalt grav afectat, se încăpățâna să le apere viața.
Cine știe câți pui n-a reușit să salveze de-a lungul anilor? Câte drumuri a străbătut, câte nopți a petrecut în ploaie și în frig, încercând mereu să fie o mamă bună în mijlocul cruzimii. Dar de data aceasta, nu a mai fost singură.
Noi am ajuns la timp. Iar minunea a început acolo, printre gunoaie.
La adăpost, Domnița a fost primită cu grijă și blândețe. A fost consultată imediat de medicul nostru, care a constatat că, deși al doilea ochi era și el afectat, se putea interveni pentru a-i putea fi salvat. Am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a-i reda puțin din lumină, iar intervenția a reușit.
Domnița a început ușor, ușor să-și recapete încrederea în oameni. Mângâierile, hrana bună și liniștea din jur au făcut-o să se relaxeze pentru prima oară, probabil, după ani de suferință.
Cei șase pui – Brioșă, Cocolino, Gălușcă, Titirez, Trusa și Plușica – au fost testați, deparazitați, vaccinați și mai ales bine hrăniți. Au prins repede puteri și s-au desprins ușor de mamă. Unul câte unul, și-au găsit familii iubitoare. Fiecare adopție a fost o mică victorie, o dovadă că binele poate învinge chiar și atunci când totul pare pierdut.
Ne-am temut că Domnița va rămâne mult timp în adăpost. Vârsta, suferințele și vederea ei slabă păreau obstacole greu de depășit pentru un potențial adoptator. Dar viața ne surprinde mereu.
Într-o zi, la poarta adăpostului a apărut Cătălin. Ne-a spus că vrea să o cunoască pe Domnița, iar după câteva minute petrecute împreună, am știut că e momentul ei. A mângâiat-o, ea i-a simțit vocea și i s-a lipit de picioare, de parcă îl așteptase dintotdeauna.
Astăzi, Domnița trăiește într-o curte mare, alături de noul ei frate blănos și de un om care o iubește cu adevărat. Are un loc al ei, o familie, și poate hoinări în voie, sub cerul liber.
De la o groapă de gunoi la o viață plină de bucurii – așa se scriu minunile la Adăpostul Speranța.
Domnița a primit o nouă șansă datorită generozității voastre.
Donațiile voastre ne pot ajuta să salvăm și alte suflete nevinovate.
