Angelica poartă numele pe care îl merită: pentru că este cu adevărat angelică.
La adăpostul din Suraia, viața ei era plină de teamă și singurătate, iar oamenii nu-i ofereau decât indiferență. Nu știa ce înseamnă să fii văzută, iubită sau protejată.
Când am venit după ea, am descoperit un suflet delicat, fragil, dar plin de bunătate. Am scos-o din acel loc rece și fără glas și, pentru prima dată, a fost privită ca o ființă cu dreptul la fericire.
La Speranța, Angelica a învățat ce înseamnă să fie respectată, să fie răsfățată, să fie iubită fără teamă. Joaca, mângâierile și atenția celor din jur au transformat frica în încredere, iar timiditatea în curiozitate.
Astăzi, Angelica radiază blândețe și liniște. Fiecare privire a ei, fiecare pas timid, fiecare clipire mirată arată că angelicii există și în lumea reală — și că iubirea poate vindeca orice suflet rănit.