Hector pare, la prima vedere, un cățel cuminte și blând. Dar nu te poți apropia prea mult și nu îl poți atinge — pur și simplu nu se poate pune mâna pe el. Ochii lui urmăresc fiecare mișcare, ca și cum ar cântări intențiile tuturor din jur.
Nu e agresiv și nu e neascultător. Este vigilență pură, construită din ani de adaptare și neîncredere. Orice apropiere îl face să încremenească și să transmită fără cuvinte: „nu știu încă la ce să mă aștept”.
Hector nu caută contact forțat. Are nevoie de răbdare și respect pentru ritmul lui.
Prin adopția la distanță, îl poți ajuta să primească hrana, îngrijirea și sprijinul emoțional necesare pentru a descoperi, în timp, că siguranța este posibilă.
Fii alături de Hector. Dincolo de vigilență există un câine loial, care poate învăța să aibă încredere.