Meniu
Donația taÎn urma a două RMN-uri, radiografiilor și investigațiilor pe care le-am făcut, diagnosticul lui Albano este, din păcate, implacabil: va rămâne paralizat. Albano e însă hotărât să ne arate că există viață și într-un cărucior cu rotile și este tare mândru de noul său cărucior. În video alăturat puteți urmări primii lui pași cu căruciorul. Priviți-l cât este de vesel și curajos!
În perioada următoare, nevoile lui vor fi mai mari, asta pentru că Albano crește precum Făt Frumos. Când un cățel paralizat crește, toată procedura cu analizele și măsurătorile pentru un nou cărucior trebuie repetată aproape lunar. Mai grav, trebuie comandat, respectiv construit pe măsura lui alt cărucior. În plus, pe perioada de creștere are nevoie de ședințe speciale de fizioterapie.
Așa că avem mare nevoie de voi în continuare!
Fie ea materială sau emoțională, susținerea voastră pentru Albano este foarte importantă acum. Vă rugăm să îi arătați că vă pasă prin ce mijloace puteți!
Albano este un puiuț special, unul dintre acei căței care te privesc direct în suflet. Salvați din mijlocul drumului de o familie de italieni veniți în România, el și surorile lui, Romina și Sofia, au ajuns la Adăpost cu speranța că vor primi șansa la o viață mai bună. Imaginea a șapte pui de câine pe asfalt, în mijlocul drumului, dintre care patru omorâți de o altă mașină deja, unul rănit și alți doi paralizați de frică, incapabili să plece de lângă frații lor, care nu mai erau, dar mai ales de lângă fratele rănit care nu putea să se miște, nu i-a putut lăsa nepăsători pe cei doi turiști italieni.
Dintre cei trei puiuți supraviețuitori, Albano este cel mai puțin norocos: deocamdată nu-și poate folosi lăbuțele din spate. În ciuda nevoii lui speciale, a reușit să-și găsească liniștea în Adăpostul Speranța, dar destinul lui a fost diferit de cel al surorilor Romina și Sofia, care și-au găsit deja familii iubitoare. A rămas singur, un mic luptător curajos, așteptând rândul lui pentru o nouă șansă.
Albano va deveni probabil noul „paraplegic cu drepturi depline” al adăpostului. Până atunci, am aprecia orice ajutor primit, deoarece pe sărăcuțul de el, îl așteaptă multe analize, radiografii și tratamente cu ajutorul cărora sperăm să-i oferim șansa la o viață cât mai bună, lipsită de dureri.
Ne ajutați să-i transformăm suferința într-o poveste de speranță?
Fundația Adăpostul Speranța a fost înființată în 1996 de Florina Tomescu și, încă de la momentul creării, a contribuit decisiv la bunăstarea animalelor din România, în special la cea a câinilor abandonați și aflați în suferință.
În noaptea de 18.04.2001, personalul Fundației Speranța, alături de echipa Vier Pfoten România, a salvat 300 de câini din adăposturile primăriei, câini care altfel ar fi căzut victime noii legi de eutanasiere. A fost vorba de un veritabil act de salvare în masă într-o perioadă teribilă atât pentru animale, cât și pentru iubitorii de animale.
Câinii de la Speranța au fost salvați din stradă sau din diferite situații-limită. Adăpostul nostru adăpostește circa 500 de câini. Dintre aceștia, 7 sunt paraplegici (beneficiază de îngrijire specială și se deplasează cu ajutorul unor cărucioare), iar circa 200 sunt seniori, adică trecuți de 12 ani. Avem mulți câini bătrâni în adăpost, însă încercăm constant să le găsim și acestora familii.
Fundația Speranța face eforturi pentru a le găsi adoptatori câinilor din adăpost, oferind inclusiv posibilitatea adoptării la distanță. Fundația Speranța organizează permanent evenimente de promovare a adopțiilor și de conștientizare a responsabilității pe care cu toții trebuie să o purtăm față de animale.
Anual, echipa Adapostului Speranța desfășoară programe de sterilizare pentru câini și pisici cu proprietar, proiect pro bono pentru cei interesați.
Adăpostul Speranța se bazează în totalitate pe donații private pentru a îngriji cei peste 500 de câini în fiecare an și pentru a finanța toate programele sale. Cheltuielile lunare pentru întreținerea adăpostului se ridică la peste 20.000 de Euro.
Pe lângă cheltuielile de întreținere, avem nevoie continuă de suport financiar pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale câinilor, oferindu-le un mediu curat, sigur și iubitor. Adăpostul a fost constant modernizat, au fost reconstruite padocurile pentru a fi mai confortabile și primitoare pentru locuitorii lor, s-au creat 4 locuri de joacă pentru câini, cele 2 clinici medicale au fost dotate cu aparatură de ultimă generație.
De asemenea, Adăpostul Speranța se implică activ în campanii de promovare a adopțiilor și de educație și conștientizare a responsabilității pe care cu toții trebuie să o avem față de animale, pentru a preveni abandonul și actele de cruzime asupra acestora.
Pentru mai multe informații cu privire la activitatea adăpostului, accesează pagina Despre noi
Orice contribuție, indiferent de sumă, poate face o diferență în viața multor animale. Iată câteva motive pentru care ar trebui să iei în considerare donația lunară:
Susținerea continuă:
Donațiile lunare asigură un flux stabil de venituri pentru fundație, ceea ce permite planificarea și implementarea de acțiuni pe termen lung pentru binele câinilor.
Economie de timp și efort:
Setarea unei donații lunare este un mod eficient de a contribui fără a fi nevoie să-ți amintești să faci asta în fiecare lună.
Satisfacția personală:
Donarea regulată îți oferă sentimentul de a contribui în mod activ la o cauză importantă și de a avea un impact direct asupra vieții animalelor.
Sustenabilitatea activității:
Un flux constant de donații lunare poate ajuta adăpostul să reziste în timpuri dificile și să continue să facă o muncă valoroasă.
Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a-i oferi lui Albano tratamentul necesar.
Datorită donațiilor voastre, vom depune toate eforturile pentru ca Albano să aibă o nouă șansă la viață.
Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a-i oferi lui Albano tratamentul necesar.
Datorită donațiilor voastre, vom depune toate eforturile pentru ca Albano să aibă o nouă șansă la viață.
Fundația Speranța s-a înființat în 1996 și, timp de mai bine de două decenii, am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru binele prietenilor noștri care nu cuvântă, în special pentru câinii abandonați și aflați în suferință.
