Greuceanu nu este doar un câine negru ca abanosul, cu privirea sinceră. Este un mic erou care a trecut prin întuneric pentru a aduce lumină în viețile celor care l-au salvat.
La adăpostul din Suraia, zmeii erau reali: oamenii care voiau să-l omoare, frigul, foamea, teama. Greuceanu era doar un număr pe o listă rece.
Când am venit după el, nimic nu părea să-i garanteze supraviețuirea. L-am scos din acel loc rece și tăcut, și pentru prima dată, a fost privit ca o ființă, nu ca un număr. La Speranța, Soarele și Luna lui personale au început să strălucească: mângâieri, bol plin, respect. Lumina pe care zmeii i-o luaseră i-a fost redată.
Astăzi, Greuceanu poartă curajul și demnitatea eroului mitologic. Ochii lui negri privesc lumea cu sinceritate și mirare: a înfruntat zmeii și a descoperit că oamenii pot fi buni.
Greuceanu nu doar trăiește. El luminează tot ce atinge, la fel cum eliberase Soarele și Luna în vechile legende. Un câine negru cu inimă mare, care ne amintește că eroii există și azi.