Sunt Carina și îmi plac razele de soare. Le las să se strecoare printre gratii și să-mi mângâie genele, pielea fină a botului și speranțele.

Uneori, nici nu simt gratiile. Uneori, în bătaia soarelui, mă simt liberă, undeva pe plajă, lângă o mare. Liberă, dar nu singură. Sunt la mare cu familia mea. Au doi copii și suntem fericiți. Copiii intră în apă și mă strigă să vin după ei. Îmi este frică, dar îndrăznesc și o fac. Părinții ne privesc de pe prosop și râd în timp ce ne stropim și ne îmbrățișăm.

Aș vrea să trăiesc ziua asta măcar o dată, exact așa. O dată și atât, îmi va fi de ajuns.