Eu sunt Giulia, câinele morților. Sau poate al unui singur mort.

Nu știe nimeni cum sau de ce am ajuns în cimitirul Măgurele. Se știe doar că acolo am fost găsită. Există chiar o legendă printre cei din zonă, cum că aș fi aparținut unei persoane decedate pe care nu m-a lăsat inima s-o părăsesc.

Ce contează însă cel mai mult este că sunt aici, în adăpost, din 2016. Și vă spun sincer, uneori, când de exemplu simt că vreau să alerg și să caut și să explorez, în adăpost poate fi chiar mai rău decât la cimitir. Câinii sunt totuși închiși aici. Știți voi, cum ați fost și voi, în perioada pandemiei.

Te rog, ia-mă acasă. Am 7 ani, sunt sterilizată, vaccinată și sunt de talie măricică.