Mișu ne-a frânt inimile. Nu știm ce i s-a întâmplat în adăpostul public de la Târgu Jiu, dar acum e într-o depresie profundă. 

Stă așa cu orele, în cel mai îndepărtat colțișor al padocului, cu capul afundat într-un zid, ca struții. Pare dornic să dispară, să se rupă de oamenii care l-au lăsat baltă, de viața pe care nu o mai vrea. Dacă am mai fi auzit de cazuri de suicid la câini, ne-am îngrijora și mai mult pentru Mișu.

Mișu nu este pregătit încă să fie luat acasă. Nici măcar nu se poate apropia de oameni, de abia se mișcă, e într-un freeze cvasipermanent. De aceea are cu atât mai mare nevoie de tine și de noi. Mai mult decât orice, Mișu are nevoie de prieteni. O adopție la distanță, un om sau mai mulți care s-ar interesa constant de el și l-ar vizita, l-ar ajuta mult. Vrea și el, ca orice suflet, să se simtă iubit. Când știi că ești iubit, în viața asta, îți întorci fața de la pereți către cei la care ții.