Xena a fost lovită de o mașină pe un drum național din Tecuci și lăsată în drum, paralizată pe partea din spate. Se ținea așa cum putea, după toate mașinile care încetineau, dornică de o mângâiere și, înspăimântată fiind, poate de puțină protecție.
O prietenă de-a noastră a văzut-o, a oprit, a luat-o de acolo și a adus-o la noi. De acum, Xena era în siguranță, pe mâinile noastre. Nu doar pe ale noastre, ale celor din adăpost, ci pe ale noastre tuturor, comunitatea Speranța.
Xena ne-a convins rapid că vrea să trăiască. I-am zis Xena pentru că e o luptătoare. Nu lupta pentru viața ei neapărat, pentru că o viață fără picioare nu e chiar de dorit. Xena, ca orice câine, lupta mai ales pentru iubire.
Am început cu un RMN, crucial pentru soarta Xenei. După estimările medicilor noștri veterinari, exista o mică șansă ca Xena să se poată totuși recupera. Am fost extrem de fericiți atunci când RMN-ul a confirmat estimările veterinarilor! Xena chiar era vitează și chiar își merita numele.
Așa că ne-am mobilizat și noi. Xena a fost operată cu succes, în adăpostul nostru, de doamna doctor Diana Chirilă. Nu putea încă să meargă, dar de acum eram siguri că depinde doar de ea. Mai precis, nu avea măduva secționată și nici fracturi cu deplasare care să îi apese pe coloană, așa că totul stătea în disponibilitatea ei de a munci în clinica noastră de fizioterapie.
Comunitatea noastră a susținut-o atât moral prin gânduri bune sau rugăciuni, dar și fizic, prin donații.
Xena a început promițător antrenamentele la mers. Pentru că minunile se întâmplă, dar niciodată peste noapte, niciodată fără consecvență, niciodată fără să știi ce faci și, desigur, niciodată fără niște oameni care să le facă posibile. Cum bine observa Aristotel pe vremuri, orice se mișcă în univers nu o face de la sine, ci trebuie să aibă pe cineva sau ceva care să-l miște. Am continuat deci să mișcăm lumea animalelor fără stăpân către mai bine, de data aceasta prin ședințe lungi de kineto și fizioterapie.
Xenei i-au prins bine încurajările comunității. Pentru că, vedeți voi, Xenei nu-i prea plăcea apa. Or, apa este un element central în clinica noastră de fizioterapie. Mersul pe bandă, prin lichid, stimulează poziția corectă și buna funcționare a mușchilor și a salvat deja câțiva căței. Urma să o salveze și pe Xena, chiar dacă știam că va rămâne destul de bosumflată de-a lungul întregului proces.
Și soarele a ieșit pe strada Xenei! La două luni de când am găsit-o târându-se în două lăbuțe după toate mașinile care treceau, Xena a stat din nou, pe propriile-i picioare.
Au fost câteva luni grele, în care a trecut printr-o operație importantă la bazin și picioarele din spate, plus prin nenumărate ședințe de fizioterapie. Dar Xena a luptat și a învins, cu ajutorul nostru, dar mai ales al vostru.
Și pentru ca finalul poveștii să fie cu adevărat fericit, după ce s-a recuperat complet, Xena a fost adoptată. Și, după câtă fericire citim în poze, avem toată încrederea că această relație, spre deosebire de altele, va ține până la inevitabilul și naturalul sfârșit.
Le dorim multă fericire și suntem recunoscători tuturor, donatorilor și Xenei mai ales, pentru că această minune s-a petrecut mult mai rapid decât ne imaginam c-ar fi posibil.
Xena a primit o nouă șansă datorită generozității voastre.
Donațiile voastre ne pot ajuta să salvăm și alte suflete nevinovate.
Fundația Speranța s-a înființat în 1996 și, timp de mai bine de două decenii, am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru binele prietenilor noștri care nu cuvântă, în special pentru câinii abandonați și aflați în suferință.
